Schiţă IStorică

Capitală a Moldovei medievale şi moderne timp de trei secole, în perioada 1564-1862, Iaşul este locul în care s-au petrecut multe dintre evenimentele înălţătoare ale istoriei, culturii şi ştiinţei româneşti.

Iaşul este şi va rămâne o permanenţă în conştiinţa acestui popor ca oraş al celor trei Uniri: 1600, când Mihai Viteazul  fost încoronat aici ca domn al celor Trei Ţări Române. Tot la Iaşi a pornit actul unirii celor două principate în 1859 şi tot la Iaşi s-a realizat formal Unirea cea Mare din 1918, în condiţiile în care devenise capitala Romaniei în perioada refugiului din primul război mondial.

Încă multe dintre evenimentele cu adâncă rezonanţă în istoria noastră naţională, au o strânsă legatură cu Iaşul. Se poate spune că acest oraş este un adevărat panteon al românilor, aşa cum a facut-o Nicolae Iorga, spunând că: „Iaşul este prin sine însuşi un muzeu naţional”.

Atât pentru turişti cât şi pentru mulţi ieşeni, aceste locuri prezintă un interes aparte, dat fiind prestigiul de care se bucură şi farmecul ce-l învăluie. Vechimea şi continuitatea vieţuirii umane pe actuala vatră a Iaşului este dovedită de arheologi ca aparţinând unor vremi foarte îndepărtate. Suprafaţa actuală a întregului judeţ este circumscrisă preistoriei, prin prezenţa culturii neolitice, având în vedere în mod deosebit impresionanta cultură „Cucuteni”.  Mărturii arheologice privitoare la consistenţa şi frumuseţea aceste culturi sunt expuse la Muzeul de Istorie, din Complexul Muzeal Naţional „Moldova”, Iaşi.

Ca în cazul multor aşezări urbane româneşti, Iaşul nu a fost întemeiat la o dată anume, ci este rezultatul unei evoluţii îndelungate, dezvoltându-se treptat pe parcursul timpului. Existenţa unei aşezări orăşeneşti la sfârşitul secolului al XIV-lea este confirmată de arheologi, care au scos la iveală un bogat inventar privitor la construcţii de factură orăşenească. Descoperirile arheologice fiind confirmate, mai apoi, de mărturii documentare, printre care, cel mai vechi înscris este privilegiul acordat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov, la 6 octombrie 1408. Documentul precizează că Iaşul era punct de vama.

Referitor la Iaşi ca aşezare urbană, s-a păstrat un document semnat de Voievodul Ştefan al II-lea (1435-1447), fiul lui Alexandru cel Bun, mărturie elocventă în care se menţionează despre „Târgul Ieşilor” ca fiind curte domnească. Situat în mijlocul unui conglomerat de aşezări săteşti, la răscrucea unor importante drumuri comerciale, Iaşul a întrunit condiţiile afirmării ca aşezare urbană, devenind treptat centru economic, militar şi politic.

Multe evenimente importante au înfrumuseţat, sau întristat viaţa locuitorii ieşeni. Evoluţia într-o nouă etapă istorică, a avut loc pe fundalul unor multiple nenorociri; De aici şi adevăratul său eroism şi virtuţi de oraş martir. Abundenţa mărturiilor cu privire la duritatea şi proporţiile dezastrelor cărora a trebuit să supravieţuiască Iaşul, obligă la însemnarea câtorva:

  • 1806-1812, pe teritoriul Moldovei s-a desfăşurat războiul ruso-turc, cu urmări grele pentru Iaşi, dar şi pentru întreaga ţară. Intrarea trupelor turceşti în Iaşi a fost însoţită de adevarate acte de cruzime, ucigând oameni şi luându-le avuţiile. Urmare acestei invazii au fost arse, sau distruse prin alte metode, aproximativ 4000 de case;
  • 1827  – s-a înregistrat un nou incendiu, când aproape o treime din oraş a fost prefăcut în ruină, consecinţă directă a războiului ruso-turc (1828-1829), desfăşurat pe teritoriul Moldovei.  Drept urmare, în vara anului 1829 s-a declanşat o puternică epidemie de ciumă, cuprinzând întreaga Moldovă.
  • 1830-1831, Iaşul a cunoscut ravagiile unei alte epidemii: Holera – epidemie cu adevărat pustiitoare, înregistrându-se aproximativ 160 victime omeneşti zilnic.

În spaţiile destul de restrânse, printre asemnea dezastre, Iaşul a reuşit să se refacă, înregistrând progrese şi eforturi greu de imaginat.

Constantin Cloşca – „Iaşi – Itinerar cultural – istoric”

 

Comentariile nu sunt permise.