Iaşul, prin trecutul şi prezentul lui, aparţine tuturor românilor. Minunata împlinire a acestui loc a fost şi este creaţia spirituală, fiind oraş de cărturari, poeţi şi savanţi care întreagă viaţă şi-au dăruit-o luptei pentru emanciparea naţională şi culturală. Este locul în care s-au petrecut multe dintre evenimentele înălţătoare ale isoriei, culturii şi ştiinţei româneşti.

Istoria Iaşului, trecutul său zbuciumat şi glorios a pătruns puternic în conştiinţa generaţiilor, dobândind de la o etapă la alta noi semnificaţii evocatoare. “Iaşul este mai mult decât o ilustră capitală a Moldovei – printre zidurile sale sălaşluiesc comori de artă şi de istorie naţională, pe care nicio altă urbe a României de azi nu le posedă cu atâta îmbelşugare” – Nicolae Iorga, în 1937.

În Iaşi fiind – locul de unde a plecat sunetul “Marii Uniri”, parcurgem spaţii pe unde au păşit Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu şi alţi mari voievozi ai Moldovei; suntem însoţiţi de umbrele celor trei mari cronicari: Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin şi de cea a enciclopeditului Dimitrie Cantemir; simţim că ne înnobilează spiritul lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu,  Costache Negri, Al. I. Cuza, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir şi-a multor altora ca ei.

Iaşul este şi va rămâne o permanenţă în conştiinţa acestui neam ca oraş al celor trei Uniri:  1600, 1859, 1918; şi al altor evenimente cu adâncă rezonanţă în istoria noastră naţională.

Citându-l tot pe Nicolae Iorga: „Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţa de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea […]. În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei…”, întaia condiţie a Iaşului este aceea de a fi cunoscut de fiecare român.

În viziunea lui Mihail Sadoveanu,  “Iaşii au rămas un muzeu al amintirilor. Dau slavă lui Dumnezeu – să se păstreze multa vreme aşa, pentru sufletul nostru”.

O altă descriere de excepţie a Iaşului este facută de Lucian Blaga: “Iaşul este o mare istorie a poporului român. Acolo, apoape orice loc este un loc istoric. Ce n-aş da să vin încă o dată în Iaşi, în această vatră de lumină românească”.

În 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

 

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

România s-a născut la Iaşi! 🙂

 

comments