IStoria celei mai mari civilizaţii din preistoria europeană: Impresionanta cultură Cucuteni

Vechimea şi continuitatea vieţuirii umane pe actuala vatră a Iaşului este dovedită de către arheologie ca aparţinând unor vremuri foarte îndepărtate. În această zonă a existat un mediu propice desfăşurării activităţilor omului primitiv, estimate ca “prezent” încă din paleoliticul inferior; cu peste 200.000 de ani în urmă. Suprafaţa actuală a judeţului este subscrisă preistoriei prin prezenţa aici a culturii neolitice, bogat reprezentată în aceste locuri. Avem în vedere, în mod deosebit, impresionanta cultură “Cucuteni”.

Nu este lipsit de semnificaţie faptul ca aşezarea Cucuteni, care a dat numele uneia dintre cele mai răspândite şi mai evaluate culturi material neolitice, se află la 55 Km de municipiul Iaşi, în apropierea oraşului Targu Frumos (la 8 km distanţă de acesta).

Cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi culturi ale Europei, ce rivalizează cu Egiptul antic sau Sumerul, este larg răspândită ocupând teritoriul de astăzi al Moldovei, N-E Munteniei, S-E Transilvaniei şi Basarabia. Cultura „Cucuteni-Tripolie” este recunoscută de către cercetătorii români sub numele de Cucuteni, însă cei ruşii o numesc Tripolie, după numele localităţilor eponime din Romania şi Ungaria, aparută la graniţa dintre vechea Europa ţi culturile ponto caspice.

Localitatea Cucuteni, locul unde au văzut lumina primele cioburi de vase pictate, este atestată documentar din anul 1454 şi a intrat în circuitul universal al valorilor culturale la sfârşitul sec. al XIX-lea, când, pe dealul Cetăţuia, din localitatea cu acelaşi nume, au fost descoperite primele vestigii ale celei mai mirifice culturi neolitice din Europa, cultura Cucuteni. Acestor descoperiri li s-au adaugat în anul 1961 un tezaur de aur şi un mormânt tumular princiar, aparţinând civilizaţiei geto-dacice.

Cercetările întreprinse în perioada postbelică de către arheologii care au activat în cadrul Facultăţii de Istorie şi la Institutul de Arheologie din Iaşi, au dus la constituirea unei noi colecţii reprezentative pentru viaţa materială şi manifestările spirituale care au făcut celebră această străveche civilizaţie. Unele dintre cele mai valoroase piese, obţinute în urma mai multor campanii de săpături, la care se adaugă exponate provenind din Colecţia Fundaţiei Cucuteni pentru mileniul III, sunt acum reunite în cadrul Muzeului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” si Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal National “Moldova”, la Palatul Culturii.

Descoperirea civilizatiei Cucuteni începe în 1884 când folcloristul Theodor Burada, in drum spre biserica de la Cotnari, construită de Ştefan cel Mare şi Sfânt, s-a întâlnit intre Târgu-Frumos şi Hârlau, cu ţăranii cărăuşi în ale căror care era piatră încrustată cu cioburi de vase de lut. Întrebandu-i pe ţărani de unde provin aceste frumuseţi şi aflând răspunsul îşi întoarce căruţele din drum şi vizitează pentru prima dată aşezarea. Impresionat de ceea ce a văzut povesteşte prietenilor săi din Iaşi şi Bucureşti, profesorul Butureanu şi profesorul Bătculescu.

În 1886, cei doi profesori au poposit la poalele Dealului Cetăţuia începând săpăturile, iar la al X-lea Congres de Istorie şi Tracologie de la Paris, profesorul Butureanu a prezentat primele descoperiri ştiinţifice cu privire la antichităţile de la Băiceni-Cucuteni. Astfel, aşezarea de la Cucuteni este clasificată drept cea mai veche aşezare din Sud-Estul Europei.

Astăzi, locul de adăpost al celei mai mari civilizaţii din preistoria europeană – cultura Cucuteni – pare încremenit în timp. O vale cu căsuţe neatinse de tumultul civilizaţiei este străjuită de o movilă, pe care se înalţă o construcţie cenuşie rotundă: Muzeul satului. Acesta este cel mai important muzeu al civilizaţiei geto-dacice est-carpatice, din păcate mult prea puţin ştiut şi vizitat.

Ceramica din cultura Cucuteni

Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, cu o cultură neolitică din China. Între cele două culturi existând o distanță de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni.

Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații, creând puternice iluzii optice. Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut, olărit, confecționare de unelte.

În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare să fie susținut și de lipsa necropolelor.

Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații în funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.

În perioada 23-25 iunie 2017, în Parcul Copou din Iaşi, va avea loc a XXXV-a ediţie a Târgului Naţional de ceramică „CUCUTENI 5000” – eveniment care are drept scop cunoaşterea şi promovarea ceramicii tradiţionale din cele mai importante centre de olărit din ţară.