Piaţa Unirii, Iaşi

– Locul în care a anunţat Alexandru Ioan Cuza: “Români, unirea este îndeplinită. Naţiunea română este întemeiată!” şi în care, voluntarii din primul război mondial au depus jurământul de credinţă: “Vom muri pentru România Mare!”

În mijlocul pieţei este amplasat monumentul lui Alexandru Ioan Cuza – lucrare în bronz, pe soclu de granit, proiectată şi executată de sculptorul italian Rafaello Romanelli, autor şi al monumantelor  I. H. Radulescu din Bucureşti şi Ovidiu din Constanţa.  Realizat prin subscripţie publică, amplasarea lui în Piaţa Unirii s-a facut împotriva dorinţei guvernului şi chiar a primăriei ieşene, care sugera aşezarea sa în faţa cazărmii din Copou.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu o înălţime de 3,5 m, statuia îl înfăţişează pe Alexandru Ioan Cuza în costum de epocă, într-o atitudine maiestuoasă.  La baza piedestalului, se află un grup statuar format din sfetnicii domnitorului: Mihail Kogalniceanu, Generalul Ioan Em. Florescu, Costache Negri şi Nicolae Kretzulescu.  Inscripţiile de pe  laturile soclului consemnează cele mai importante momente din biografia domnitorului.

Inaugurat în luna mai 1912, monumnetul a fost conceput nu numai ca o recunoştinţă pentru un fapt istoricesc împlinit, dar şi ca simbol al aspiraţiei spre Marea Unire. Printre iniţiatorii realizării acestui monument s-au aflat marii istorici A. D. Xenopol şi Nicolae Iorga. Prezenţa lui Carol I şi a zeci de mii de români veniţi din teritoriile istorice româneşti în Piaţa Unirii cu acest prilej,  a dat întrunirii un puternic caracter naţional.  Referindu-se la acea mare şi entuziastă prezenţă, Mihail Sadoveanu scria: “Era greu pământul de atâta popor!”

“Dezvelim astăzi monumentul lui Alexandru Ioan Cuza, unul dintre sufletele cele mai mari ale neamului nostru, deoarece el a îndrumat înfăptuirea statului şi a culturii româneşti!” – A. D. Xenopol.

 

 

 

Iaşului i-au fost rezervate multe manifestări de recunoştinţă pentru sacrificiile făcute şi pentru rolul său în realizarea Unirii.  Ziarul “Neamul Românesc” adresa oraşului cuvinte de gratitudine, pe care le reproducem aici: “Iaşule, ţi-ai deschis larg porţile şi ne-ai primit pe toţi cu drag, pe cei umili şi modeşti, dar şi pe cei galagioşi îngâmfaţi. Primitor cum eşti, ne-ai dat tot ce ai avut. Îţi multumim bătrână cetate pentru toate darurile tale!”

În noiembrie 1919, în drumul lor spre Bucureşti  – capitala României întregite, reprezentanţii Bucovinei şi Basarabiei au ţinut să se oprească mai întâi la Iaşi, pentru a prezenta omagiul lor sincer acestui oraş erou, precum şi pentru un pelerinaj la monumentele Iaşului, ce simbolizeaza Unitatea şi demnitatea românească, eroismul acestui popor.

În anii ce au urmat Marii Uniri, Iaşul a continuat să păstreze şi să promoveze spiritul marilor acte naţionale, menite să ducă la consolidarea unităţii înfăptuite. Întregul popor îşi manifestă în diferite moduri recunoştinţa pentru contribuţia sa în războiul de apărare şi unitate naţională.  Numeroşi cetăţeni veneau să vadă Iaşul, să-l cunoască, să-i absoarbă spiritul generos şi înălţător.  Iaşul a continuat să conserve valoarea sa de simbol al Unirii şi mai păstrează înca acest simbol.

Deşi era un oraş mare, municipiul Iaşi avea un buget “extrem de redus”, mai mic în comparaţie cu a altor oraşe de aceeaşi mărime. Pornind de la această atitudine a guvernanţilor de la Bucureşti faţă de Iaşi, prof. Nicolae Hortolomei  a fost determinat să afirme în 1929: “Iaşul este oraşul care face impresia unui bătrân gânditor, îmbrăcat în zdrenţe, întrebat numai la zile mari şi la nevoie şi uitat când este vorba de bine şi belşug”  – cred ca ar fi spus-o şi în 2017.  🙂

comments