Monument inchinat Luceafarului poeziei romanesti

“Deşi şederea lui Eminescu la Iaşi, în partea sa substanţială, de doar doi ani, din toamna anului 1874 pâna în toamna anului 1876, amintirea lui e aşa de strânsă de oraşul moldovenesc, încât trebuie să recunoaştem într-însul adevăratul lui climat spiritual. Nu faci un pas prin Iaşi fără ca umbra marelui poet să nu-ţi răsară din toate colţurile uliţelor şi ale grădinilor” – Eugen Lovinescu.

În centrul grupului statuar este poetul Mihai Eminescu, iar în dreapta şi stânga sa întruparea alegorică a filozofiei şi a iubirii (filozoful şi femeia).

Grupul statuar mai este decorat şi cu două basoreliefuri, unul în faţă, care înfţăţişează o “scenă” din poemul “Luceafărul”, cea a idilei dintre Cătălin şi Cătălina, însoţită şi de versurile nemuritoare: „Cobori în jos, luceafăr blând, /Alunecând pe-o rază, / Pătrunde’n casă şi în gând, / Norocu-mi luminează” şi altul, care-l înfăţişează pe voievodul Ştefan cel Mare adunând oastea Moldovei după lupta de la Războieni.

Pe soclul statuii mai există şi două inscripţii, una, în faţă, cea de “identitate” a statuii: ”MIHAI EMINESCU 1850 – 1889” iar, alta, in spatele soclului: ”Ridicat din iniţiativa Ateneului Popular Toma Cozma din Păcurari- Iaşi în anul 1929.”

Monument inchinat lui Mihai Eminescu (1850-1889), inaugurat in anul 1929