Trecerea prin timp a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

„Pe toate căile, chiar de la început, Universitatea ieşeană a înţeles rolul pe care era chemată să-l aibă în manifestaţiile vieţii poporului român, nemărginindu-se numai a fi o şcoală înaltă pentru pregatirea unor specialişti, ci totodată un mare aşezământ care să apere interesele culturale ale neamului întreg.” A. D. Xenopol

După ce Academia „Mihăileană” îşi încetase activitatea în condiţiile înăbuşirii de către armatele imperiilor vecine a revoluţiei de la 1848, prin ocuparea militară a Principatelor Române, la Iaşi a fost înfiinţată prima universitate din ţară, ca instituţie academică modernă. Spiritul Academiei “Mihailene” renaşte mult mai viguros în noua universitate, care se va numi tot “Mihaileană” până în anul 1949, când va primi numele intemeietorului, Alexandru Ioan Cuza.

Fondata la 26 octombrie 1860 de domnul Al. I. Cuza, la îndemnul lui Mihail Kogalniceanu, universitatea ieşeană nu se putea dezvolta din cauza locaţiei în care îşi desfăşura activitatea, împreună cu Pinanoteca şi Şcoala de Arte Frumoase – cladire cunoscută sub numele de Universitatea Veche şi aflată pe strada Îndependenţei.

Actuala locaţie a universităţii, din Copou, a fost construită după planul arhitectului Louis Blanc, conform cerinţelor unui învăţământ modern din acea vreme; mai exact dotată cu numeroase săli, atât pentru cursuri, cât şi pentru activităţi practice.

Dată fiind importanţa acestui mareţ act, construirea universităţii, s-a hotarat şi dezvelirea unei plăci comemorative în cadru festiv. Era în ziua de 23 mai 1893 – data la care s-a semnat şi actul de fundaţie, tipăit pe pergament şi îngropat sub piatra de fundaţie a clădirii. La eveniment, pe lângă profesori, studenţi şi locuitori, au mai luat parte şi Titu Maiorescu, rectorul universităţii din acea vreme – Vasile Pogor şi primarul Iaşului – C. Calimescu. Cladirea univesităţii ieşene n-a rămas neschimbată, ea a mai cunoscut de-a lungul timpului mari extinderi, aflându-se astăzi printre cele mai mari din ţară.

Inaugurarea edificiului a avut loc patru ani mai târziu, iar cel care a rostit cuvinte memorabile a fost nimeni altul decât Spiru Haret, ministrul instructiunii publice:

“Fiţi harnici, oneşti, devotaţi binelui public, mai presus de toate iubiţi-vă sfânta patrie. A munci pentru dânsa, a pune o piatră, măcar cât de mică, la edificiul întăririi şi gloriei ei, a închina munca, inteligenţa şi inima binelui ei trebuie să fie regula vieţii voastre.”

Sala Paşilor Pierduţi

În interiorul corpului A se află Aula “Mihai Eminescu” şi Sala Paşilor Pierduţi cu picture realizate de Sabin Bălaşa, în anul 1979. Cele 19 picturi murale reflectă sufletul, tinereţea, istoria şi poezia poporului român. O veritabilă beatitudine de albastru, ce acoperă aproximativ 300m²din clădirea principală a Universităţii, muralele au fost concepute de maestrul inorogilor şi al siluetelor cosmice între anii 1968 şi 1978.

Exponent al “romantismului cosmic”, aşa cum singur s-a definit, pictorul Sabin Bălaşa a lăsat valoroasă moştenire oraşului celor şapte coline creaţiile din epoca maturităţii sale artistice. “La Iaşi – avea să mărturisească – am un muzeu personal în facultăţi, se perindă lumea, generaţii întregi cresc privind muralele mele şi apoi se răspândesc în lume şi vorbesc despre ele.”

Statuia lui A. D. Xenopol este o sculptură în bronz, aşezată pe soclu de piatră, pe care este scris: “A. D. Xenopol – 1847-1920”. Statuia a fost amplasată iniţial în piaţa Cuza Voda, dar a fost adusă în Copou în locul statuii lui M. Eminescu, care a fost stramutata lângă Biblioteca Centrală.

Radu Vulpe: „Xenopol a fost un subtil filozof, un remarcabil economist, un valoros sociolog fiindcă în toate aceste direcţii a fost un mare istoric…”

Statuia lui M. Kogalniceanu monument realizat din bronz de Rafaello Romanelli. Soclul a fost executat de Clemente Santanella, iar basoreliefurile de W. Hegel. Cele două altoreliefuri prezintă solemnitatea înmânării de către Al. I. Cuza a decretului de înfiinţare a primei Universităţi din Iaşi (1860) şi un moment semnificativ din înfăptuirea legii agrare din 1864.

Înscrisă în continuitatea învățământului superior românesc, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” funcționează ca instituție de stat, în baza Declarației Drepturilor Omului, Constituției României, Legii Învățământului și a Legii Statului Personalului Didactic.

Ca urmare a programelor derulate, a activităților de cercetare, a fondurilor atrase și a dezvoltării în acest domeniu, în 2008 Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” a fost acreditată ca unitate a sistemului de cercetare – dezvoltare și a primit din partea Ministerului de Resort, Premiul pentru publicații științifice internaționale (2006), Premiul pentru lucrări științifice publicate în jurnale ISI (2007), Premiul I în ”Topul excelenței în cercetare” pentru Centrul de excelență CARPATH – Center for Applied Research in Physics and Advanced TecHnologies (2008).

În 2013, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” ocupa locul 701+, aflându-se astfel printre cele mai bune 1000 universități din lume; Universitatea din București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca ocupau aceeași poziție (701+) în topul QS.