Mănăstirea Sfinţii „Trei Ierarhi”, unicat al arhitecturii româneşti

Faima monumentului o constituie broderia de piatră a zidurilor exterioare, păstrată în formă originală, în cea mai mare parte. Treizeci de bandouri ornamentale evoluează succesiv pe întreg spaţiul exterior al zidurilor bisericii, de la temelie până sus la cornişă turlelor, rememorând şi prelucrând vechile crestături în lemn şi broderii naţionale. Interiorul prezintă o decoraţiune simplă, în marmură de Cararra, smalţ, bronz şi fildeş.

Mănăstirea Sfinţii „Trei Ierarhi”, amplasată pe Bdul. Ştefan cel Mare, Iaşi, în imediata apropiere a Catedralei Mitropolitane este una dintre cele mai spectaculoase lăcaşuri de cult din ţară. Biserica mănăstirii, important monument de arhitectură eclesială, a fost prezentă în unele dintre cele mai importante momente istorice naţionale.

O legendă spune că biserica Trei Ierarhi a fost zidită pe parcursul a 50 de ani, de către 80 de meşteri, iar arhitectul ei, un fel de Meşterul Manole, ar fi fost făcut dispărut ca să nu mai construiască un monument asemănător.

 

În perioada 1634-1653, în timpul domniei lui Vasile Lupu, regiunea a cunoscut o înflorire culturală fără precedent. Imediat ce a ajuns la tronul Moldovei, Vasile Lupu – iubitor de frumos şi mai ales iubitor de credinţă, a construit mănăstirea închinată Sfinţilor Trei Ierarhi.

În chiliile mănăstirii s-au petrecut evenimente de o reală importanţă pentru educaţia şi cultura românească. În  anul 1640, în acest loc, a fost instalată prima tipografie din Moldova, unde aveau să fie tipărite Cazania românească a Mitropolitului Varlaam, masivul său tratat despre cele Şapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum şi Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.

În anul 1641, Vasile Lupu a adus la Iaşi moaştele sfintei Parascheva. După ce s-au finalizat lucrările de construire a Bisericii „Trei Ierarhi”, Vasile Lupu s-a gândit să-i sporească cumva prestigiul. S-a adresat Patriarhului Partenie I, cerându-i moaştele sfintei, iar răspunsul favorabil nu a întârziat să apară. Gestul înaltului prelat ortodox a fost răsplătit pe măsură. Domnitorul a plătit datoriile Patriarhiei şi a făcut danii consistente, în valoare de 468.000 de aspri.

Transferul s-a făcut în mare taină: „Peste zidurile cetăţii, pentru a nu se încălca legea islamică, care interzicea transportarea celor morţi cu excepţia sultanilor, şi a nu se face tulburare în sânul comunităţii creştine care se vedea privată de ocrotirea Sfintei Cuvioase” (Remus Rus, Parascheva, în „Dicţionar al sfinţilor”, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1999). Trei ierarhi, clerici şi credincioşi au însoţit moaştele care au fost păzite de oastea otomană până în Capitala Moldovei.

La doar patru ani, un incendiu a mistuit racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva care au rămas totuşi intacte. Într-o nouă raclă din chiparos, au fost mutate la Catedrala Mitropolitană si acolo au rămas, în cinstea celei considerate „Protectoarea Moldovei”.

De-a lungul timpului, mănăstirea voievodală a trecut prin încercări grele. Ea a fost jefuită de păgâni, în anii 1650 şi 1686, şi zdruncinată din temelii de cutremurele  din anii 1711, 1781, 1795 şi 1802. Lucrările de consolidare şi reparaţiile au venit abia după Războiul de Independenţă. Primele lucrări de consolidare privind arhitectura bisericii au avut loc în anul 1877, apoi între anii 1882-1887. Între anii 1887-1898, a urmat restaurarea picturii şi a mobilierului vechi.

Actuala înfăţişare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfăşurate în perioada anilor 1882-1904. În vara anului 1904, au fost finalizate lucrările doar la biserică şi s-a făcut o inaugurare cu fastul obişnuit al ieşenilor din acel timp, împodobindu-se întreg oraşul, organizându-se manifestări artistice, cultulare şi militare.

A. D. Xenopol a scris în acea zi că „Vasile Lupu zidi şi el, şi de astădată, cu o artă mult mai măreaţă cum putuse să o facă Ştefan cel Mare, frumoasa catedrală a Trei Ierarhi, care a rămas alături de Curtea de Argeş, ca două monumente nepieritoare ale artei româneşti din trecutul cel mai îndepărtat.”

S-a păstrat intactă structura exterioară, datorită căreia mănăstirea este unică în cadrul arhitecturii ecleziastice româneşti; Însuşi arhitectul care a restaurat-o a afirmat că „este unul dintre cele mai interesante şi mai curioase edificii din Europa”.

La Trei Ierarhi se află rămăşiţele lui Vasile Lupu, iar în anul 1935 au fost aduse şi osemintele lui Dimitrie Cantemir. Tot aici, in anul 1945, au fost aduse de la Ruginoasa osemintele lui Alexandru Ioan Cuza.

Hramul mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur) se sărbătoreşte la 30 Ianuarie.

„Trei Ierarhi” este, în sensul cel mai propriu, perla arhitecturii ieşene, reprezentând totodată monumentul fără egal al artei româneşti.

 

comments